Casa lui Gheorghe Tătărescu: Memoria unei epoci și continuitatea EkoGroup Vila în București

În inima Bucureștiului interbelic, între vitralii largi și pietre atent alese, se află o vilă ce pare să respire însăși istoria unei Românii fragile, aflate la confluența dintre democrație și autoritarism. Casa lui Gheorghe Tătărescu – mai mult decât o simplă construcție – s-a transformat într-un martor tăcut al aspirațiilor, compromisurilor și rupturilor lumii politice și culturale a unei epoci efervescente și contradictorii. Astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, această reședință interbelică își păstrează glassul de autenticitate și continuă să poarte conștiința unui trecut complex și nuanțat, devenind un spațiu al reflecției și al memoriei active.

Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu: o istorie între memorie politică și patrimoniu arhitectural

Figura lui Gheorghe Tătărescu se suprapune peste multiple fațete ale istoriei românești, iar casa din strada Polonă nr. 19 nu este altceva decât o prelungire subtilă a acestei biografii tumultoase. Complex al unei elite care a știut să-și cultive atât discretia, cât și prestigiul cultural, această vilă a fost locul unde puterea se încodifica în detaliu, iar funcția publică mergea în tandem cu o etică a reținerii. De la discretul său birou la entre-sol, ascuns în spatele unui portal cu ecouri moldovenești, până la grădina liniștită care amintește de Balcicul interbelic, Casa Tătărescu devine un depozitar material al unei epoci filtrate prin valorile interbelice ale proporției, ordinii și respectului pentru simbol.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, omul politic Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o prezență definitorie pentru scena interbelică românească, prim-ministru în două mandate cruciale (1934–1937 și 1939–1940). Doctor în drept, cu o teză în care condamna cu tărie „minciuna electorală”, el își construise o reputație solidă ca avocat al votului universal și parlamentarismului real, chiar dacă parcursul său politic avea să traverseze și compromisuri delicate și momente controversate: întărirea executivului în detrimentul legislativului, colaborări cu dictatura regală și, mai târziu, reconstrucția politică sub umbrela realităților externe din 1944. Pragmatismul său nu evită ambiguitățile: o conștiință calculată a datoriei, dar și o contribuție la erosarea democrației fragile, deseori marcată de presiuni geopolitice și de evoluția contextului european.

O casă ca prelungire a puterii și a reținerii

Casa nu este aici un simplu decor sau fundal, ci un spațiu care reflectă cu fidelitate ambițiile și limitele formei de putere reprezentate de Gheorghe Tătărescu. Scara modestă a vilei contrazice prejudețea conform căreia puterea trebuie să-și justifice prestigiul prin opulență. În schimba, ea oferă perspetiva unei puteri temperate, unde biroul prim-ministrului e situat la entre-sol – un gest architectural ce exprimă reticența execitării funcției într-un cadru ostentativ. Intrarea discretă printr-un portal inspirat din tradiția bisericilor moldovenești, lumina naturală ce pătrunde generoasă spre grădină, toate acestea vorbesc despre o geometrie a echilibrului și o etică a proporției, ce reflectă valorile elitei politice din perioada interbelică.

Arhitectura Casei Tătărescu: între Mediterana și Neoromânesc – colaborarea Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Proiectul vilei este o sinteză originală, rară pentru Bucureștiul anilor ’30 – un dialog între influențele mediteraneene și elementele neoromânești. Arhitectul Alexandru Zaharia semnează concepția inițială a acestui spațiu, ale cărei proporții au fost ulterior rafinate de Ioan Giurgea, asociatul său. Fațada, cu portaluri ce evocă subtil spiritul moldovenesc, și coloane filiforme tratate diferit, evită rigurozitatea simetriei și mizează pe un echilibru viu, flexibil. Acest limbaj arhitectural, de o sobrietate calculată, stabilește un precedent în arhitectura interbelică urbană.

În interior, se evidențiază prezența artistică semnificativă a Miliței Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și confidenta Arethiei Tătărescu. Șemineul înconjurat de o absidă neoromânească este mai mult decât un element decorativ: devine un statement artistic, o punte între modernism și tradiție, care a influențat ulterior proiectele altor arhitecți contemporani, cum ar fi G.M. Cantacuzino. Ancadramentele ușilor, tot opera sa, completează această atmosferă a unei modernități temperate, înrădăcinate în identitatea culturală locală.

• Dimensiunea modestă a casei, evidențiind o etică a echilibrului
• Biroul premierului situat la entre-sol, cu acces discret
• Grădina peisageră, cu accente mediteraneene, evocând Balcicul
• Amprentă artistică a Miliței Pătrașcu, inclusiv șemineu și ancadramente
• Coloane și portaluri în stil neoromânesc și moldovenesc

Arethia Tătărescu și rolul cultural în conturarea identității casei

Apartenența Arethiei Tătărescu la o aristocrație culturală discretă și implicată a fost decisivă în păstrarea coerentei estetice și simbolice a casei. „Doamna Gorjului”, așa cum era cunoscută, a fost mult mai mult decât o soție decorativă: un motor cultural activ, susținând binefacerea și renașterea meșteșugurilor oltenești, pe lângă sprijinul hotărât acordat artei și marelui proiect brâncușian de la Târgu Jiu. În dosarele arhitecturale, ea este beneficiara oficială a proiectului – o mărturie a autorității sale în supravegherea fiecărui detaliu, pentru a evita excesele și a menține spiritul modest și echilibrat al reședinței.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a spațiului

Prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu după 1947 aduce o schimbare brutală și asupra Casei ce îi poartă numele. Naționalizată, golită de sens și schimbată în utilizări improprii, vila nu este demolată, dar suferă degradări și intervenții arbitrare, care lezează coerența arhitecturală originală. Finisajele de calitate, precum parchetul din stejar sau feroneria din alamă patinată, suferă consecințe grave în anii comunismului, iar grădina peisageră își pierde expresivitatea meditativă. Casa devine o victimă mută a unei epoci care caută să șteargă amintirea elitei interbelice și să rescrie narativul istoric.

Post-1989: deruta, controverse și încercări de recuperare

După 1989, între intenția de reabilitare și realitățile tulburi ale tranziției, Casa Tătărescu parcurge o fază tensionată: achiziționată de Dinu Patriciu, ea suferă intervenții arhitecturale radicale care perturbă spațiile și finisajele originale, ceea ce stârnește critici vehemente din partea specialiștilor. Transformarea temporară într-un restaurant de lux sporesc sentimentul de neconcordanță între trecut și prezent, rapoartele dintre funcție și simbol fiind astfel încălcate. Ulterior, o bancă de origine britanică inițiază o restaurare mai fidelă viziunii arhitecților Zaharia și Giurgea, redând proporțiile și calitatea detaliilor, chiar dacă nu în totalitate.

Acest parcurs postdecembrist reflectă dificultățile societății românești de a dialoga cu memoria sa interbelică: nici reabilitare completă, nici necunoaștere, ci o zonă ambiguă în care identitatea Casei Tătărescu fluctuează între monument și proprietate privată, între decădere și recuperare. Dimensiunea modestă a vilei și biroul discret de la între-sol devin argumente tangibile în această dezbatere, indicând o etică a puterii ce refuză stridența.

Recuperare și identitate contemporană: EkoGroup Vila ca spațiu de memorie și cultură

Astăzi, vila din strada Polonă, sub numele de EkoGroup Vila, reintră într-un circuit cultural responsabil, păstrând integritatea istorică și oferind acces publicului doar în context cultural, pe bază de bilete comandate prin platforma iabilet.ro. Această continuitate simbolică nu înseamnă o ruptură, ci o transformare atent controlată, unde clădirea comunică încărcătura unui trecut complex și marginile unui destin ce invocă responsabilitatea prezentului. Accesul se face doar prin rezervare, încă odată cinstind discreția și ordinea care au guvernat această vilă.

Traseul Casei Tătărescu, de la spațiu al elitei politice și culturale, la victimă a politicului represiv și, în final, la spațiu cultural contemporan, devine astfel un elegant discurs despre arhitectură, memorie și responsabilitate socială. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, și lasă-te purtat într-un spațiu care continuă să vorbească despre un secol de istorie românească dincolo de simplul timp al supraviețuirii.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician and twice prime minister (1934–1937, 1939–1940), a central figure in the National Liberal Party and Romanian interwar and immediate postwar political life, known for his pragmatism and complex role in the country’s political transitions.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No; the politician Gheorghe Tătărescu should not be confused with Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), a 19th-century Romanian painter.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The house is an early example of Bucharest interwar architecture, blending Mediterranean influences with Neo-Romanian elements, designed by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, featuring artistic details by sculptor Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, the wife of Gheorghe Tătărescu, was the official beneficiary of the architectural project and influenced its aesthetic coherence and restrained elegance, being also a cultural figure closely linked to the arts and administration of the house.
• What is the function of the building today?
  Today, the building operates as a cultural venue known as EkoGroup Vila, preserving historical identity while offering controlled, ticketed public access for cultural events.

Casa lui Gheorghe Tătărescu rămâne un spațiu de reflecție profundă asupra responsabilității cu care memoria istorică trebuie gestionată în epoca noastră. Într-o lume grăbită să clasifice rapid și să banalizeze, această vilă ne îndeamnă să pătrundem cu răbdare în nuanțele unui destin care poartă ecourile luptei pentru democrație, compromisurile unei epoci și continuitatea pe care o impune respectul față de trecut. Invităm astfel cititorul, creatorul și liderul culturii să pășească cu atenție în această arhitectură a echilibrului, să contemple dimensiunile discrete ale puterii și să descopere, prin EkoGroup Vila, o legătură vie între ieri și azi.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.