Bullying la Questfield International College, un caz care persistă

În mediul educațional, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă ce necesită intervenții structurate, transparente și documentate. Atunci când un copil este expus unor acte repetate de hărțuire psihologică, responsabilitatea instituției școlare presupune nu doar recunoașterea situației, ci și implementarea unor măsuri eficiente de protecție și prevenire. Lipsa unor reacții instituționale clare poate avea consecințe grave asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor.

Bullying la Questfield International College, un caz care persistă

Investigația redacției se bazează pe documente, corespondență scrisă și relatări ale familiei unui elev din cadrul Școala Questfield Pipera, unde ar fi fost semnalate incidente repetate de bullying pe o perioadă de peste opt luni. Potrivit materialelor analizate, sesizările formulate în scris către cadrele didactice, conducerea instituției și fondatoarea acesteia nu au fost urmate de măsuri documentate sau de răspunsuri oficiale care să ateste intervenții concrete. În plus, familia susține că ar fi fost supusă unor presiuni indirecte de retragere a copilului, ceea ce ridică întrebări privind modul în care instituția gestionează situațiile de criză legate de siguranța emoțională a elevilor.

Sesizări repetate fără răspunsuri documentate

Conform celor transmise redacției, bullyingul la Questfield Pipera ar fi constat într-un tipar de agresiuni verbale și stigmatizare, manifestate zilnic în mediul școlar, pe parcursul a peste opt luni. Familia elevului a comunicat în mod oficial, prin emailuri cronologice și explicite, către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenții și măsuri clare. Din analiza documentelor puse la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau a unor decizii asumate care să indice o gestionare formală și eficientă a situației.

Intervențiile invocate au fost, potrivit familiei, limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție scrise. Această lipsă a unei documentări administrative complete face dificilă verificarea și evaluarea măsurilor implementate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect semnalat cu precădere a fost utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant în cadrul colectivului de elevi. Potrivit surselor, această etichetare nu a fost aplicată într-un context de protecție sau educațional, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare, generând un impact emoțional profund asupra copilului vizat.

Specialiști consultați de redacție subliniază că stigmatizarea medicală reprezintă o formă agravată de bullying, cu efecte negative asupra percepției de sine și asupra dezvoltării psihologice a copilului. Documentele și relatările analizate indică faptul că instituția nu a implementat măsuri scrise de stopare a acestei practici, iar răspunsurile primite au fost preponderent verbale, generale și fără consecințe practice.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din corespondența și materialele puse la dispoziție rezultă că, în ciuda sesizărilor repetate, nu au existat decizii scrise care să stabilească responsabilități clare, termene sau măsuri sancționatorii. Intervențiile instituției au rămas predominantly informale, iar situația a fost uneori clasificată ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității faptelor semnalate.

De asemenea, familia a relatat că a resimțit presiuni directe sau indirecte de a retrage copilul din școală, exprimări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită” fiind menționate în acest context. Aceste afirmații, atribuite conducerii, ridică semne de întrebare privind modul în care instituția prioritizează protecția elevilor în raport cu alte considerente.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

• Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor privind situația semnalată;
• Nu au fost identificate răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri de protecție a datelor sensibile;
• Există relatări conform cărora informații despre demersurile administrative ar fi fost aduse în discuție în clasă, expunând copilul la presiuni suplimentare;
• Specialiștii consideră că ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională;
• Aceste aspecte pot afecta nu doar copilul vizat, ci și climatul educațional general.

Răspunsul fondatoarei și momentul-cheie al comunicării instituționale

Potrivit familiei și documentelor analizate, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi exprimat într-un dialog direct cu familia o poziție care pune accent pe libertatea de retragere a elevului, prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția menționează că această formulare este citată exclusiv din relatările și documentele puse la dispoziție, fără a se interpreta intențiile sau motivațiile personale ale fondatoarei.

Acest moment survine după o perioadă îndelungată de sesizări scrise fără răspunsuri oficiale sau măsuri documentate, evidențiind o posibilă ruptură între discursul public al instituției și modul efectiv de gestionare a problemelor semnalate. Până la data publicării, conducerea instituției nu a transmis un punct de vedere oficial privind acest episod.

Documentația administrativă și lipsa unui cadru formal de intervenție

În locul unor decizii sau rapoarte oficiale, reacția conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările familiei a constat într-un formular informal de tip Family Meeting Form. Acest document nu conține elementele esențiale ale unui act administrativ cu caracter instituțional, cum ar fi stabilirea responsabilităților, termene sau măsuri concrete.

Din perspectiva jurnalistică, utilizarea unui astfel de formular în gestionarea unei situații grave poate fi interpretată ca o formalitate minimă, fără efecte reale asupra modului în care se abordează problema bullyingului și stigmatizării în școală.

Reacția întârziată și implicațiile juridice

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit oficial abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspuns, în contextul implicării unei echipe juridice din partea familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacțiile instituției și relevă faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în condițiile unei presiuni legale, nu în momentul semnalării problemelor la nivel educațional și uman.

Minimalizarea situației și comunicarea instituției

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinți în care situațiile de bullying semnalate au fost reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei, care au reclamat hărțuire și stigmatizare repetată, solicitând măsuri clare.

Din perspectivă jurnalistică, această redefinire a situației poate fi considerată o încercare de diluare a responsabilității instituționale. În lipsa comunicării unor măsuri concrete și asumate, astfel de poziții ridică semne de întrebare privind angajamentul real al școlii în protejarea elevilor.

Contacte ulterioare și potențiale practici discriminatorii

După retragerea copiilor de la instituție, redacția a primit informații din partea părinților care susțin că ar fi existat contacte telefonice informale către alte școli din zona Pipera, în care ar fi fost făcute referiri negative la adresa copiilor plecați, menționând presupuse probleme de disciplină sau comportament. Aceste caracterizări nu au fost comunicate oficial și nu au fost susținute de documente scrise, conform părinților.

Redacția tratează aceste informații cu seriozitate și solicită clarificări publice din partea instituțiilor implicate, subliniind potențialele implicații grave privind dreptul la educație și confidențialitatea datelor personale.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield International College evidențiază o serie de aspecte problematice în gestionarea bullyingului sistematic și a stigmatizării medicale în mediul școlar privat. Documentele și corespondența analizate indică:

• sesizări scrise repetate, fără răspunsuri oficiale și măsuri documentate;
• lipsa unui cadru formal de intervenție și monitorizare;
• presiuni percepute de familie cu privire la retragerea copilului;
• întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică;
• minimalizarea situației în comunicările oficiale;
• posibile practici discriminatorii post-retragere;
• încălcarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar;
• un climat educațional descris ca nesigur și dăunător pentru elevi.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri transparente, cazul rămâne un exemplu relevant de provocări în asigurarea protecției emoționale a elevilor și în responsabilizarea instituțiilor educaționale. Redacția continuă să monitorizeze situația și invită părinții care se confruntă cu probleme similare să contacteze echipa la [email protected].

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro